CRISTIAN EDUARD DRĂGAN

Mișcări, spații și „miracole” în Ordet (r. Carl Th. Dreyer, 1955)

de Cristian Eduard Drăgan Filmul lui Carl Th. Dreyer, Ordet (1955), a pornit ca o adaptare a piesei cu același nume, scrisă de pastorul luteran Kaj Munk. Povestea, centrată în jurul locuitorilor fermei Borgen, este o investigare a dilemelor religioase atât de răspândite în acea epocă. Fiecare membru al familiei are propria lui raportare la…
Întregul și particularul în Upstream color (r. Shane Carruth, 2013)

de Cristian Eduard Drăgan Regizorul, producătorul și, în ultimă instanță, actorul Shane Carruth a studiat matematica în cadrul Stephen F. Austin State University pentru ca mai apoi să lucreze ca inginer, dezvoltând software pentru simulatoare de zbor. Deși e autodidact în ceea ce privește cinematograful, putem specula că din însăși pregătirea sa, într-un domeniu strict…
Construcții (meta)discursive: You are here (r. Daniel Cockburn, 2010)

de Cristian Eduard Drăgan Deși subintitulat a meta detective story, debutul în lungmetraj al artistului vizual Daniel Cockburn se lasă greu supus vreunui criteriu de clasificare. Miza sa nu este una propriu-zis narativă, filmul fiind alcătuit dintr-o serie de fragmente narative interconectate, fiecare o anecdotă de sine stătătoare. Mai bine spus, poveștile prezentate trimit către…
O lume nefamiliară: It’s Such a Beautiful Day (r. Don Hertzfeldt, 2012)

de Cristian Eduard Drăgan It’s Such a Beautiful Day e centrat pe Bill, un contur uman, un stick figure, desenat în grabă (corpul – un oval, membrele – simple linii frânte, și capul – un cerc întrerupt de un dreptunghi – desigur, pălăria sa). Afecțiunea de care suferă acesta nu este menționată explicit pe parcursul…
O introducere subiectivă: NexT Video Essays

de Cristian Eduard Drăgan În 2009 Mike Stoklasa încarcă pe YouTube o cronică-video (în 7 părți, fiecare de câte 10 minute) în care analizează al patrulea film din seria Star Wars: Amenințarea Fantomei (1999, r. George Lucas). Nu a fost nici primul, nici ultimul video de acest fel. Ce l-a diferențiat, însă, de alte…
Found footage-ul horror: The Visit (r. M. Night Shyamalan, 2015)

de Crstian Eduard Drăgan Ce face found footage-ul să fie atât de incitant e însăși valoarea pe care mediul de stocare o conține în sine: atunci când materialul filmic nu rămâne la stadiul de simplu suport pentru poveste, ci este o parte activă din aceasta. Când privești materialele „găsite” din Cannibal Holocaust (r. Ruggero Deodato,…
Însemnări pe manşete: Meandre (r. Mircea Săucan, 1966)

de Cristian Eduard Drăgan „Meandre” în aparenţă tratează, nu atât o poveste, cât un simţământ. Felul lui Mircea Săucan de a fi trebuie că s-a impregnat în această operă (de maturitate) şi de aceea o lectură strict estetică ar fi incompletă. Desigur interesul pentru insolitul imaginilor puse pe ecran ne determină gradul de implicare în…
Auto-referinţe bine temperate: Secvenţe (r. Alexandru Tatos, 1982)

de Cristian Eduard Drăgan Într-o lume ideală, opera auto-referenţială par excellence ar fi aceea care povesteşte cu lux de amănunte modul în care ea însăşi ia fiinţă, chiar sub ochii noştri. Însă, ca orice construcţie teoretică, plasarea ei într-un context necorespunzător ar echivala cu distrugerea premeditată a şanselor de a o înţelege, deci, cu răpirea…
Un maraton necesar: Noaptea albă a devoratorilor de publicitate (Constanța, 2012)

de Cristian Eduard Drăgan O putem iubi sincer sau o putem desconsidera cu vehemenţă. Singurul lucru pe care nu-l putem face este s-o ignorăm. Trăim în Era publicităţii, iar acest lucru, departe de a mai deranja pe cineva, a fost înglobat ca atare în subconştientul colectiv. O privire atentă asupra publicităţii devine, deci, un exerciţiu…